Menù

POESIA IN VERNACOLO - Opere premiate

Concorso Letterario "Versi & Prosa"
III Edizione 2009

 

POESIA IN VERNACOLO - Opere premiate

 

“La rameda”Arturo Borciani (Scandiano – Reggio Emilia)

Un perch... divis in du da 'na rameda,
da 'na pert n'esilo in do es redd e zoga
la blesga, la sberlansa, al bincobanco...
un pree con malgareti e mocc ed blein,
da cl'etra n'uspesi: che solitodin, chiet
tra banchini ruzneinti leinta cme l'ora,
paesa quelch figura, pugeda al bastoun.

Argint viv ados gh'an i cech 'ch coren,
feirom cme suldadein ed piomb i vecc...
mezde e sira es magna la stesa papeina,
chi per creser rubost e, chi pr'an murir,
panulein, panuloun, a l'oura del cambi
tott gh'an bisogn eguel ed curi e d'afett.

Pr'i putein i bras dla mama cla i cuna
e la gh'counta dal foli prìindurminteri,
j'ansian, un po davanti a la tv a spigoser
po via a lett col solit bicer ed camamela.

Un putein pio curios d'eter s'avseina,
al slonga 'na man in un bus dla rameda,
ded la un vcett, gl'a streca tra i so caj e,
per cl'om l'è come ciucer n'umour nov
mo, 'na meistra dl'esilo l'a vest la scena:
la s'cianca cl'ingarboj ingenev ed man,
quesi come al foss 'na trapla e l'agh dis:
da incoo an ander pio vsein a la rameda,
chi vecc le i'n malee... et presen infeter.

No, chi vecc le an i'n malee nè infett,
gh'an soul bisogn d'afett e calour uman
che al putein, pr'un mumeint al gh'a dee.

Spigh ed veta ed 'na giurneda qualunque,
in un perch... divis in du da 'na rameda.

 

“Lu Curaggiu”Francesco Palermo (Torchiarolo - Brindisi)

Quando ancora iou nun c’era, nu’ esistìa,
era sulu ‘ na menza idea, ‘ na spiranza,
prima te ddhr’attimu te ‘mprovvisa paccìa
te mama e te sirma senza cuscienza,
pinsava, convintu, ca ‘ntra sta vita
tuttu ncia b’essere, nienti ia mancare:
la luna e lu sule, la rosa e la margherita,
lu cielu e le stelle, lu ientu e lu mare…

Poi me ziccai a sentere iu,
natava felice ‘ntra la panza te mama
e la sintìa ca spessu ritìa insieme a sirma
fin’ a quandu’ nu giurnu…iastimàra Ddiu!
E poi chianti e poi crisi te cuscienza,a
nsie, paure: <nisciunu l’ha sapire,
me raccomandu, nu’ la facimu capire,
nu’ bulìamu … ha successu… pacienza!>>.

Puru iou sintìa, intra intra, ddhru tulore
ma nisciunu me chiedìa: << tie ce piensi?>>.
Ia ulùtu cu bessu, cu ni ncarizzu lu core,
tentai cu chiamu, tirai cauci…nienzi!
Nisciunu me ntise…hai voglia cu ritu:
<<stau iou cu tie, anzi su’ parte te tie!>>.
Me ziccara, comu ciddhruzzu te ‘ntra ‘nu nitu,
cu ‘na morsa fridda fridda comu nie.

Nu biddi  cchiu’ nienzi e nisciunu
e me rimase lu ricordu e la nostalgia
te ddhru nitu cautu cautu ‘ntra la mamma mia.
E ci osce dovessi ccuntrare quarchetunu
ca me ddummanda: <<timme, cu lu core,
ce t’ha parsu te ddhru mundu ?>>,
ni direi: <<è bellu, è rande, è tundu…
ma manca lu curaggiu…lu curaggiu te l’amore!>>.

 

“Al Slader”Luciana Tosi (Carpi – Modena)

La dmènga, sul punt,
ori e ori a steva a spètêr
ca pasèss al zladêr,
n’umarlèin
con’ al soo caretèin
fât a barchèta
cal gniva cucee
da na biciclèta.
Al  vdiva rivêr da luntan
con i mê dès franch
strìcch in  man.
Eccol,
finalmèint al s’fermeva
mèinter la gòsa
l’a-m- cascheva.
Al brâs al gh’endeva zò in fònd,
la ghìgna pugeda
sul bûs rotond,
con la palèta
al rascheva, al rascheva,
ma gh’n’era più
gnanch’per n’alcheda.
“Ragasola a gh’n’ò più l’è finii !”
Con l’amarèsa ch’an s pol diir...
un fîl d’vôs per dmandêr :
“Turnev e’dmènga vò šladêr?”
“A-n’al sô mia prova spetêr”
Al feva soquanti fraziòun
da Cherp fin a Buderiòun,
e mè steva in dl’ultma cà
de sta lunga procesiòun.
E acsè l’era bèin d’cêr ca capitèss
che s’tal šlèe mè al magnéss.